Ovidiu Stângă: „Vlastelinii“
Incaca din indepartatul veac al XIV-lea, de la inceputurile menţionărilor documentare, ştirile referitoare la intemeierea si dezvoltarea statelor feudale romaneşti mărturisesc despre schisma familiala ce a scindat casa voievozilor Basarabi.
Breşa care in final a dus la spargerea unităţii obiceiului cutumiar ce garanta stabilitatea succesiunii dinastice, pe meleagurile dunărene, a apărut la aproape trei sute de ani după Marea Schisma religioasa dintre reprezentantul apusului catolic, Papa de la Roma, si Patriarhul Ortodox al Răsăritului, de la Constantinopole. Aceasta ruptura avea loc cu aproape o suta de ani inainte de conflictele succesorale ale “Războiului celor doua roze”( 1450-1485), asa cum a fost numita lupta pentru putere ce a convulsionat intreaga Anglie, antrenând casele de York, Lancaster si Tudor.
Prin cutuma asocierii la scaunul voievodal, împreuna cu domnitorul, guverna si urmaşul sau, desemnat dintre membrii familiei casei domneşti a Basarabilor. Fiind si ruda cu Vodă, asociatul la domnie trebuia sa conducă tara după moartea voievodului, preluând sceptrul puterii si devenind cap al statului.
Naşterea acestei schisme a fost generata de imprej urările incerte in care a venit la putere cel ce va intra in istorie sub titulatura “Eu, de Hristos Dumnezeu invrednicitul, Domn autocrat creştin, marele Mircea voevod, din mila lui Dumnezeu, >>>>>Ovidiu Stângă>>>>>
