~Cenaclul Călimăneşti

ALECU SANDA

Cunoscut epigramist, a publicat numeroase volume de epigrame.

Membru al Cenaclului literar „A.E. Baconsky”

Preocupări literare: epigrama, poezia clasică, proza umoristică.

TRENUL UNIRII

Coboară un tren năvalnic de dincolo de gând,

Ascult din mersu-i ritmic a neamului vibrare.

Ecoul se revarsă în zare fredonând

De dincolo de lume, a timpului chemare.

Coboară către Alba pe plaiul ardelean,

Tăcută la fereastră se zbate o năframă

Zmulgând zădărniciei al timpului cadran

Spre soarele dorinţei, ca un fior ne-ndeamnă.

Vin trenuri după trenuri, din cele patru zări

La Alba, care-i astăzi măiastră panoramă.

Sublima-i strălucire scrutează depărtări

Cu raze aurite, cu mângâieri de mamă.

Eroii acestei naţii sub tricolor stindard,

Crişan, Horia, Cloşca, cu Iancu Crăişorul,

Mihai Viteazu, Cuza şi bravul Ferdinand,

Să le zidim vecia, să le-nălţăm onorul.

S-a revărsat lumina peste întreaga fire

Şi gara e văpaie şi sufletul la fel,

Iar trenul, trenul falnic, ne duce la unire

Şi fluturând năframa, ne cheamă după el !

_____________________

RONDELUL LUI MIRCEA

Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire,

Mircea Vodă-i neînvinsul, marele cârmuitor.

Îşi hodină braţul falnic comandantul de oştire

Ce-a creat nemuritoare faima bravului popor.

Oltul doine-aruncă-n valuri, preamărind în nemurire

Cheamă clopotul la rugă cu-al său glas curtenitor.

Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire,

Mircea Vodă-i neînvinsul, marele cârmuitor.

Credincioşi din toată ţara vin la dreapta izbăvire,

ei ce-au stabilit că viaţa e un vis amăgitor.

Doar credinţa întru Domnul şi-n slăvită Lui mărire

Făuresc eternitatea, sunt supremul adevăr.

Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire.

TIBERIU ZAMFIR

Preşedintele Cenaclului literar „A.E. Baconsky”

A publicat (dec.2006) volumul de poezie „Vânătorul de vise”

Preocupări literare: poezia, proza de ficţiune, epigrama

VÂNĂTORUL DE VISE

(fragment)

Vezi turlele ce rătăcesc prin nori,

Pierdute-n ale cerului vâltori

Şi luna, ce le scaldă în argint?

Să ştii, iubita mea, eu nu te mint:

Acolo, în pădurile închise,

Trăia, demult, un vânător de vise.

Căci prinţ era, din vremurile ninse,

Şi-al lui castel de fum, închipuire,

Trăia la fel ca el: din amintire.

Pe coridoare largi şi pustiite

Ce pătrundeau în încăperi de taină,

Simţeai aproape-a nemuririi spaimă.

Se strecurase-n lume tristă seară,

Atâta linişte, atât târziu,

Întunecat castel, tăcut, pustiu.

Căci visele, mari păsări fără trup,

Când stelele au început să ningă,

Umpleau văzduhul, fără să-l atingă.

Iubita mea, iubirea noastră este

Etern castel, cu porţile deschise.

El era doar un vânător de vise…

(1980)

GEORGETA TRETELNIŢCHI

Epigramistă, Membră a Cenaclului literar “A.E. Baconsky”

Preocupări literare: epigrama, proza umoristică, poezia clasică, eseul.

BRUMAR

Un trandafir cu frunza ruginie,

A-mbrăţişat o ramură de prun.

O dalie mi se înclină mie,

Dar eu acum nu ştiu cum să le-mbun.

Să pot aş spune: Iarna e departe…

Iar bruma nu vă face nicio rană!

Ar însemna să mint, să n-am dreptate

În faţa ta, natură suverană!

Am ridicat dalia veştejită

Şi-am mângâiat uşor scoarţa de prun.

Şi eu, la fel ca tine-s vitregită,

Dar la necaz omul e drept şi bun!

EPIGRAME Şl DEFINIŢII

Diplomaţie

O minciună voalată,

Foarte frumos ambalată,

Oferită spre crezare

Unui mincinos mai mare!

________________

Diplomat

Chiar de n-are coadă, cică,

Se-nvârteşte-n jurul ei

Şi pierzându-se-n idei

A uitat ce-a vrut să zică.

MIHAI SCÂRLÂTESCU

Membru al Cenaclului „A.E. Baconsky”

Preocupări literare: poezia, proza scurtă, eseul

POARTA CUNOAŞTERII

Biblioteca- o poartă

Mereu deschisă

Cunoaşterii de sine.

O călăuză şi o

Gazdă bună,

Ca un părinte

Care nu te lasă

Să bâjbâi în întuneric.

Şcoala spiritualităţii

în care înaintaşii şi-au

Desăvârşit opera.

O Bibliotecă… o poartă.

Noi suntem poarta,

Păstrătorii înţelepciunii

Culturii universale.

NICOLAE GHINOIU

Membru al Cenaclului “A.E. Baconsky” Epigramist Preocupări literare: epigrama, poezia clasică, proza scurtă, reportajul

IMPRESII DIN DANEMARCA (fragment)

în vara acestui an am avut ocazia să petrec o vacanţă de neuitat în Danemarca, o ţară destul de mică, dar extraordinară prin frumuseţe, locuri pitoreşti şi interesante care uimesc vizitatorul ocazional, cum am fost şi eu, prin cultul locuitorilor pentru simţul estetic şi pasiunea extraordinară pentru flori şi amenajări peisagistice de neimaginat, care reţin atenţia la tot pasul. Mai vizitasem această ţară, dar în timpul iernii, când nu se pot pune în evidenţă aceste frumuseţi. Acum aveam posibilitatea s-o văd în luna august, când natura explodează într-o bogăţie a culorilor de nedescris a florei specifice acestei ţări şi nu numai, pentru că se pot vedea şi tot soiul de plante de pe tot mapamondul.

După masa de prânz şi după câteva ore de odihnă ce se impuneau după călătorie, vizităm unul din cele mai reprezentative locuri ale capitalei daneze, parcul Tivolly sau „Tivollyland” cum îl numesc cu mândrie locuitorii acestei ţări, care poate fi un simbol emblematic al acestui oraş. Se poate afirma fără teamă de exagerare că în centrul capitalei se află o altă capitală, a frumuseţii, a armoniei şi liniştii, un paradis al florilor, al aranjamentelor florale, vezi aici tot felul de plante exotice care se simt ca în ţările lor de origine, deşi clima acestei ţări din emisfera nordică nu este prea blândă. îmi imaginam cu câtă dragoste şi pasiune sunt îngrijite acestea ca să poată extazia ochii privitorilor din toate ţările, care trec pe aici. Turistul care se află aici pentru prima dată, la un moment dat se simte obosit de atâta frumuseţe şi splendoare, aproape că nu mai poţi reţine imagistic tot ce ţi se oferă în materie de estetică florală şi tot ce ţine de acest domeniu. Dacă vrei să te opreşti din peregrinările tale şi să te odihneşti ai la dispoziţie tot felul de locuri de odihnă; scuaruri de verdeaţă cu bănci, fotolii, scaune confecţionate artizanal. Cine doreşte se poate destinde cu tot felul de ambarcaţiuni ce se află pe lacul ce înconjoară parcul, sau se poate aşeza la o masă la unul din diversele localuri de consumaţie amenajate aici şi care prin intimitatea lor te atrag la tot pasul. [...]

GHEORGHE MÂMULARU

Membru al Cenaclului „A.E. Baconsky” Documentarist, publicist

Preocupări literare: proza, documentarul

LUCIAN BLAGA - 45 DE ANI DE LA MOARTEA SA (fragment)

La 6 mai 2006 s-au împlinit 45 de ani de când marele poet şi filosof a încetat din viaţă. Coborârea spre nefiinţă s-a produs lent. A început mai întâi cu latura spirituală, care a durat peste un deceniu şi s-a încheiat prăbuşirea fizică, organică. Aceasta din urmă a fost însă mai de scurtă durată, dar mai încărcată de suferinţă şi a curmat firul vieţii sale. Coborârea spirituală a început în 1948, anul în care a fost înlăturat de la catedra universitară „Filosofia culturii” la care a lucrat de la 1 oct. 1938. Motivul? Pentru vina de a fi un „vârf al intelectualităţii reacţionare”. Pentru Blaga, înlăturarea aceasta samavolnică din viaţa universitară a fost o puternică şi grea lovitură sufletească. „Dimineaţă cu dimineaţă”, mărturisea dascălul atâtor generaţii de studenţi, „mă trezeam cu aceeaşi întrebare: Ce voi face? Ce voi începe? în această atmosferă, am început să simt dintr-o dată că trăiesc prea izolat de toţi semenii mei (…). Am fost eliminat pe rând din spaţiul spiri­tual la care ţineam cu toată fiinţa mea. Am fost scos în chip lent din literatură şi din teatru (…). Au trecut aproape trei ani de când n-am mai aşternut pe hârtie nici un vers.” La Biblioteca Universitară din Cluj, din anul 1948 a început epurarea multor cărţi din perioada interbelică, printre care şi cele ale lui Blaga; au fost „deţinute” şi aruncate la beci, în lăzi cu balamale pecetluite ca să nu mai poată fi deschise niciodată.

După câtva timp a fost mutat de la Cluj la Alba Iulia; devenise indezirabil în capitala Transilvaniei. I s-a oferit un post de bibliotecar. N-a stat prea mult. în anul 1951a fost readus la Cluj şi a lucrat până în 1959 la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj. în deceniul anilor 50, Blaga a avut parte de multe privaţiuni spirituale şi materiale. Cu toate aceste greutăţi, nu s-a descurajat; n-a renunţat să scrie şi să facă traduceri. în iulie 1955 a apărut în librării în traducerea sa „Faust” de Goethe. A fost un mare eveniment cultural pe vremea aceea. La orizont se zăresc câteva raze de speranţă. în 1956 Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel pentru acel an, pentru literatură; au fost patru candidaţi: un spaniol, un francez, Blaga şi un sovietic. Lucian Blaga a fost întrecut însă cu câteva voturi de spaniolul Juan Ramon Jimenez care a obţinut mult-râvnitul premiu. [...]

FENIA DRIVA

Scriitoare din Călimăneşti, publică opt vol­ume în proză (1996-2006) Preocupări literare: proza

IN MEMORIAM. DUMITRU MITRANA

Dacă vrei să-ţi încarci sufletul cu podoabe nepreţuite, n-ai decât, cititorule, să parcurgi volumul „Prin lumea cărţilor”, scris de Dumitru Mitrana care astăzi, în această zi de septembrie, a vrut să fim împreună la casa unde nu de puţine ori cântările sale în hrisoave erau împinse până la „disperare” că nu poate descifra mai repede tot ce vroia să cuprindă. Ca un Perpessicius al nostru, al vâlcenilor, cum spunea scriitorul Doru Motoc la ultima carte ce i-a fost lansată, aduna material pentru viitoarele-i cărţi cu meticulozitatea numai de el ştiută.

Dacă destinul i-a fost frânt atât de năpraznic, noi, cei care l-am cunoscut şi cei care conduc destinele culturii vâlcene, familia, avem datoria să-i scoatem la lumină manuscrisele rămase pentru a nu rămâne la întuneric. Dacă avem „Casa de sub pădure” a lui Dragoş Vrânceanu la Băbeni, dacă avem o casă memorială „Bogdan Amaru” spre a cărui operă s-a îndreptat Dumitru Mitrana, astăzi vom înscrie pe harta dinlăuntrul căreia izvorăşte lu­mina şi această casă memorială ce-i poartă numele.

Ca o propunere pentru tot ceea ce a însemnat Dumitru Mitrana pentru cultura vâlceană, împreună cu Primăria şi ceilalţi factori educaţionali de pe raza oraşului, să lansăm începând cu anul 2005 concursul „DUMITRU MITRANA” - PROZĂ, ESEU, ISTORIE ŞI CRITICĂ LITERARĂ, ce se va desfăşura în cadrul Bibliotecii orăşeneşti „A.E. Baconsky”, unde nu de puţine ori profesorul, omul de cultură Dumitru Mitrana şi-a adus cu prisosinţă obolul.